Procesul de înțelegere a dinamicii relaţiilor internaţionale, precum şi a manifestãrii actorilor statali pe scena globalã, necesitã definirea unui cadru de pãtrundere şi analizã, un filtru care sã sprijine strecurarea informaţiilor cu adevãrat relevante pentru subiectul în cauzã de vârtejul de informaţii care ne asalteazã zilnic. Ȋn universul de alianţe şi ideologii schimbãtoare, unde prietenul de azi poate deveni inamicul de mâine, singura constantã de-a lungul istoriei milenare a statelor au fost interesele. Prin reducţionism, aceastã axiomã a omenirii a luat forma realpolitik-ului, o teorie a ştiinţelor politice care pornea întocmai de la premisa cã singura constantã a omului în relaţia cu omul sau a statului cu alte state este interesul, iar manifestul acestuia reprezinta puterea.

Recentele evenimente din Orientul Mijlociu si anume retragerea forţelor americane din nordul Siriei, urmate de atacul Turciei împotriva kurzilor şi seriile de controverse din mass-media, centrate pe acest subiect, reprezintã arealul perfect din cotidian pentru a pãtrunde tainele realpolitik-ului. Reacţia fireascã, din prima instanţã, a opiniei publice a fost sã blameze Statelor Unite; asta pentru abandonul kurzilor, aliaţii de nãdejde din lupta de uzurã împotriva Statului Islamic. Din punct de vedere moral, ce-i drept, argumentul rezistã, însã problema este cã moralitatea nu reprezintã o unitate de mãsurã în relaţiile internaţionale. Oricât de cinic ar suna, acceptarea preliminarã a acestui lucru ne scuteşte de povara interpretãrii dinamicii internaţionale prin lupa idealismului, unde aşteptãrile nasc deziluzii iar previziunile nasc iluzii.

Kurzii, animaţi de visul milenar de a înfiinţa statul național al kurzilor (care cel mai probabil s-ar numi Kurdistan) au interpretat ajutorul propus de guvernul american, prin furnizarea de arme, fonduri şi muniţie, ca reprezentând un garant pentru îndeplinirea doleanţelor kurde legate de statalitate. Ȋnsã, caracterul circumstanţial al alianţei dintre kurzi şi americani, reprezentat de frontul comun împotriva Statului Islamic a fost trecut cu vederea. Odatã ce victoria a fost dobânditã, Statul Islamic fiind înfrânt iar capacitãţile acestuia fiind reduse la un minim nesemnificativ în privinţa comiterii de atentate teroriste, scopul americanilor în raport cu facţiunile kurde combatante şi-a gãsit finalitatea. Prima lecţie, de altfel, pe care o învãţãm atunci când studiem relaţiile internaţionale, este caracterul reversibil al tuturor lucrurilor, al amiciţiilor, al animozitãţiilor, al alianţelor, al intereselor, al mijloacelor şi scopurilor, spune Hans J. Morgenthau, unul din reprezentanţii de marcã ai şcolii realismului politic.

Soldati kurzi

Ca oricare alt stat de pe mapamond, SUA nu dispune de resurse materiale şi resurse umane infinite, astfel cã prin intermediul strategiilor concepute de cãtre exponenţii materiei cenuşie americane, SUA îşi dozeazã efortul în vederea avansãrii şi protejãrii intereselor sale naţionale la nivel regional şi global. Retragerea trupelor americane din Orientul Mijlociu se subscrie realismului politic/realpolitik, iar în materialul urmãtor vom expune câteva ipoteze pentru a plasa acest eveniment într-un context strategic la nivel global, din punctul de vedere al intereselor americane.